Pe masa de spital
Scris de Victor Popescu pe 02/06/2009
Faceti cunostinta cu dl. Allen Toussaint, textier, pianist si mai cu seama producator al unor artisti de soi iviti din fertilul New Orleans (Dr. John, Lee Dorsey). A scris melodii pentru mai-marii soulului anilor ‘60 si a avut timp sa scrie si pentru The Who sau Rolling Stones. La batranete l-a apucat dorul de jazz. Acel jazz, caruia in interbelicul din New Orleans toata lumea ii spunea “blues”. Dupa o colaborare interesanta (spre folk si bluegras) cu Elvis Costello, anul acesta Toussaint a scos un nou CD, “The Bright Mississippi”. Ascultati de pe noul LP un standard plin de melancolie care povesteste despre barbatul care-si gaseste femeia moarta la spital.
“St. James Infirmary Blues” este o piesa devenita celebra in anii ‘20, insa numele compozitorului n-a ramas in memoria colectiva (unii atribuie totusi melodia promotorului de jazz Irving Mills). Piesa a circulat in diverse variante, fiind interpretata de lume buna, de la King Oliver si Cab Calloway la Dr. John si White Stripes. Iata mai jos varianta clasica a lui Louis Armstrong (dupa clip aveti si versurile).
I went down to St. James Infirmary,
Saw my baby there,
Set down on a long white table,
So sweet, so cold, so fair.
Let her go, let her go, God bless her,
Wherever she may be,
She can look this wide world over,
She’ll never find a sweet man like me.
When I die, want you to dress me in straight-leg shoes,
Box back coat and a stetson hat,
Put a 20 dollar gold piece on my watch chain,
So the boys’ll know that I died standing pat.
