Just Blues

blues, folk, americana si alte radacini

Archive for August 2009

Yo man, let’s blues

Posted by Victor pe 29/08/2009

Ei da, exista pe lumea asta albi care se incapataneaza sa uneasca cele doua mari radacini din rizomul muzicii americane negre: hip-hopul si bluesul.

G. Love canta la chitara de la 8 ani, iar de la 13 ani scrie poezii, asa ca pana la statutul de cantautor nu mai ramanea decat un pas de mamaruta. Colectia de discuri a mamei sale „era mica, dar de buna calitate”, isi aminteste hip-hopperul, citand nume pecum Beatles, Bob Marley, Willie Nelson sau Dr John. Printre artistii care l-au inspirat pe G. Love, chitaristul hip-hop cu o muzicuta mai curand folk decat blues, are printre muze nume precum Bob Dylan, Jimmy Reed si De La Soul.

De ce ii place sa glasuiasca in maniera unui rapper pe progresii de blues? Pentru ca ambele genuri muzicale „sunt pasionate si interesate de viata reala”. In viata sa reala, G. Love dedica mult timp activitatii de producator (a colaborat inclusiv cu John Hammond, unul dintre idolii sai). Ultimul album al lui G. Love se cheama Superhero Brother. Va propun insa o piesa mai veche, solara si numai buna pentru un sfarsit de vara.

Posted in Portrete, Recomandari | Etichetat: , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Ultimul mohican din Delta blues

Posted by Victor pe 25/08/2009

Cum omul nostru are 96 de ani, n-am mai stat sa verific daca intr-adevar este ultimul in viata din generatia lui Robert Johnson. (Daca aveti alte nume, le astept cu curiozitate.) Pana atunci, vi-l propun pe venerabilul Pinetop Perkins, dublu premiat cu Grammy, care inca mai canta la festivaluri si prin baruri. E drept, cu greu mai distingi ceva din mormaielile nonagenarului.

Bluesmanul nostru s-a nascut pe o plantatie, e analfabet (de fapt, a terminat doar trei clase) si ultimul supravietuitor din familia. Desi nu stie sa citeasca nici cuvinte, nici note muzicale, a inceput sa cante blues la chitara. A fost insa injunghiat in umar de o femeie  (ar fi putut fi o crima pasionala) si desi a supravietuit, a trebuit sa renunte la chitara, asa ca s-a apucat, cu spirit autodidact, de pian.

In anii 30-40, a cantat in Mississippi cu Sonny Boy Williamson, dupa care l-a insotit 12 ani pe Muddy Waters in perioada sa de glorie, fiind dealtfel cel mai apreciat dintre pianistii sai. Mai apoi, a cantat cu fostii tovarasi de trupa in Legendary Blues Band, ramand o lunga perioada intr-un nedrept con de umbra.

Ironia e ca Pinetop Perkins s-a lansat intr-o cariera solo abia dupa 80 de ani, cand s-a dizolvat grupul fostilor mamuti ai lui Waters. Din 1992 incoace, a lansat 15 albume solo (unul pe an), iesind in sfarsit din umbra. Mi-a placut mult cum a raspuns bluesmanul autodidact la clasica intrebare pusa de revista Elmore Ce muziciani v-au influentat cel mai mult?

„Imi plac toti muzicienii de calitate, toti cei care stiu sa cante ca lumea. Imi place boogie-woogie. Nu au existat niste persoane care sa imi dea lectii, am invatat sa cant ascultand discuri. Mi-a placut Pinetop Smith, mi-a placut ce facea. Am cantat cu atatia multi altii, incat le-am uitat si numele”, spune patriarhul bluesului.

Posted in Recomandari | Etichetat: , , , , , , , , , , , | 2 Comments »

Interviu cu Coco Montoya

Posted by Victor pe 24/08/2009

Coco Montoya

Coco Montoya

Excelentul chitarist va concerta in Bucuresti pe 2 septembrie la Hard Rock Cafe. Iata interviul pe care mi l-a acordat pentru B24Fun.

Ati avut o multime de concerte in Europa de Vest, insa acum veti zbura spre celalalt colt al vechiului continent. Ce stiti despre partea asta de lume?

Nu e prima oara cand ajung aici. De fapt, am cantat in Europa de Est in anii ‘80 cand eram in trupa lui John Mayall, The Bluesbreakers. Imi amintesc ca publicul a fost fantastic si sper sa fie la fel si acum. Abia astept sa mai intorc, cu propria-mi trupa de data asta, si sper sa am parte de aceeasi calda primire ca atunci cand am fost cu John.

Nu demult, ati cantat cu chitarista de origine sarba Ana Popovic. V-a spus ceva despre cum e in Europa de Est?

A trecut ceva timp de cand m-am vazut cu Ana Popovic. E adevarat ca am cantat impreuna in cateva spectacole si ne-am simtit excelent. E foarte muncitoare si dedicata pasiunii sale.

Ati invatat chitara electrica de la marele Albert Collins. Cu ce-ati ramas dupa lectiile sale?

N-am facut nimic deosebit. Pur si simplu am stat langa Albert si am absorbit lectii de viata. Stilul sau e absolut unic. Asta inseamna ca nu il poti imita, e ceva ce doar el e in stare sa faca. Am avut sansa ca Albert sa imi dea lectii de viata si de muzica, dar tot timpul m-a incurajat sa-mi gasesc identitatea, pentru ca asta e secretul in muzica blues.

Tragica moarte a lui Les Paul a starnit multe speculatii legate de importanta chitarilor Gibson pentru istoria bluesului si rockului. De ce preferati, totusi, sa cantati la alt gen de chitara, la Fender Stratocaster?

Intr-o vreme cantam si la Gibson si chiar am o chitara Les Paul pe care o folosesc la inregistrari. Fiecare chitara e unica, in felul ei, insa un Strat imi da mult mai multa libertate in concertele live… (Restul interviului poate fi citit pe site-ul B24Fun)

Posted in Concerte, Recomandari, Stiri | Etichetat: , , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Coco Montoya, in premiera in Europa de Est

Posted by Victor pe 22/08/2009

coco_bun

Bluesmanul va canta la Bucuresti pe 2 septembrie

Coco Montoya e un chitarist stangaci suficient de „dextru” ca sa cante la Fenderul Statocaster pentru dreptaci. Initial, a fost percutionsit, dupa care Albert Collins (supranumit „The Master of the Telecaster”) l-a luat sub aripa sa si l-a invatat (intuitiv, nu pe note si teorii armonice) cum sa se exprime ciupind, glisand si bruscand cele 6 corzi electrice.

Montoya este o figura si jumatate. Intr-un interviu pentru revista Modern Guitars povesteste ca desi nu e un om cu prea multe facultati, a invatat sa nu-i mai fie rusine de asta. Si mai povesteste cum istoria muzicii pop a dat buzna peste el si l-a concediat pentru o vreme. La finele anilor ’70, odata cu explozia discotecilor, cluburile americane de blues au fost puternic afectate, asa ca o vreme Coco a lucrat ca barman, ca sofer de tir si alte dracovenii.

Norocul lui a fost ca serile isi facea mana in jam sessions si, in cele din urma, a fost descoperit de mogulul bluesului electric John Mayall, care avea nevoie de un chitarist-solist in trupa sa The Bluesbreakers. Asa ca in anii 80, Montoya a tinut locul unor Peter Green sau Eric Clapton, ceea ce nu e de ici de colo. A urmat cariera solo, din care va veti putea infrupta pe 2 septembrie la Hard Rock Cafe din Capitala. (detalii organizatorice gasiti in comunicatul de mai jos)

 

Comunicatul oficial (sursa: event-plus.ro):

Unul dintre cei mai importanti chitaristi de pe scena Electric-Blues-ului mondial, numit cel mai bun artist de Blues contemporan in 1996 la premiile W.C. Handy, COCO MONTOYA va concerta in premiera est-europeana la Bucuresti, pe 2 septembrie 2009, la Hard Rock Café Bucharest.

Cu o cariera de peste 30 de ani, chitaristul si vocalul Coco Montoya s-a impus in lumea Blues- rock-ului prin tehnica sa absolut inedita, stilul exploziv si vocea puternica. De la inceputurile sale ca baterist, colaborarea cu Albert Collins si John Mayall si pana la statutul actual de chitarist de Electric Blues, Montoya si-a castigat reputatia prin ani de munca si turnee in toata lumea.

Biletele se gasesc on-line pe myticket.ro sau tickepoint.ro si in reteaua magazinelor Diverta.

In cadrul concertului Eric Sardinas de la Bucuresti, opening act va fi George Baicea Electric Blues Band, proiectul lui George Baicea, unul dintre cei mai buni chitaristi de Electric Blues din Romania.

Concertul face parte din seria de “anotimpuri ale Blues-ului”, Blue Moods, care poarta semnatura Ioan Big, Head of Design Event Plus si isi propune sa aduca in prim plan nume sonore, legende din lumea Blues-ului. Event Plus doreste sa aduca in Romania, o data la trei luni, cu o frecventa menita a respecta anotimpurile, artisti cu renume international din domeniul Blues-ului si cu un aport unic in ceea ce priveste calitatea si complexitatea interpretarii. Fiecare dintre acestia aduc un sound unic acestui gen muzical. Din aceeasi serie fac parte concertele Sugar Blue, Bob Brozman, Louisiana Red, Angela Brown, Papa George, John Hammond si Eric Sardinas.

Partenerii evenimentului sunt Magic FM, Playboy, 24FUN, Zoom TV, Phoenix Media si Best Music

Posted in Concerte | Etichetat: , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 Comments »

Pomii nu fac bani, dar elefantii stiu blues

Posted by Victor pe 20/08/2009

Cvintetul de blues-punk Cage the Elephant are in distributie doi frati, vocalul Matt Shultz si chitaristul Brad Shultz, plus alti fosti colegi din gasca de liceu. Baietii din Kentucky tocmai ce au scos un album self-named, plus proaspatul single Ain’t No Rest for the Wicked.

Cand le asculti noul extras de single, iti aduci aminte instantaneu de garage blues-ul lui Jack White din mai vechea formula White Stripes, dar nu poti sa nu gasesti alte asemanari cu melodiile mai mult rostite decat cantate ale lui Beck (de celebrul sau Loser banuiesc ca va mai amintiti).

Ce sa va mai spun? Ca fratii Shultz au crescut intr-o familie penticostala cu valori stricte in care nici o melodie „seculara” nu patrundea si ca cei doi pusti furau caseta tatalui cu Jimi Hendrix si o ascultau in camera lor dupa ce parintii mergeau la culcare.

Cat despre titlul singlelului de mai jos, acesta pare sa fi fost raspunsul dat de un traficant de droguri atunci cand a fost intrebat de ce n-a vrut sa renunte la jobul sau ilegal. (Refrenul piesei suna cam asa: „You know there ain’t no rest for the wicked/ Money don’t grow on trees,/ We got bills to pay/ We got mouths to feed/ Ain’t nothing in this world for free”)

Posted in Recomandari | Etichetat: , , , , , , , , | Leave a Comment »

A murit Willy DeVille

Posted by Victor pe 09/08/2009

S-a stins fondatorul trupei punk Mink DeVille din anii ’70, cantaretul care in anii ’80 recupera (intr-o cariera solo) rock’n’rollul din anii ’60 si cel ce in anii ’90 avea printre cele mai bune concerte de blues din lume. Willy DeVille a murit joi, 6 august, in urma unui cancer pancreatic.

Pe site-ul sau oficial, scria de mai bine de jumatate de an ca artistul isi amana concertele din acest an din cauza unor probleme de sanatate. Imi amintesc de unul dintre concertele sale in trio (de la Paris, cred) in care DeVille trage intre versuri cate un fum de tigara, isi ia peste picior spectatorii tupeisti si canta bucati excelente din blues-ul si rock’n’rollul de peste Ocean. Rara combinatie de pasiune, sictir, ironie si respect pentru traditie…

Posted in Stiri | Etichetat: , , , , , , , , | Leave a Comment »

Debut Dead Weather: blues, punk si un dram de spaghetti western

Posted by Victor pe 03/08/2009

Dead Weather este cel mai nou proiect al punkerului cu suflet de bluesman Jack White.

Proaspatul hobby a lui Jack White s-a nascut dupa ce solista de la The Kills, Alison Mosshart, a pierdut autobuzul. In toamna anului trecut The Kills tocmai terminasera de cantat concertul programat in deschiderea progresivilor The Raconteurs (un alt proiect al lui White), cand si-au dat seama ca soferul autobuzului formatiei a disparut cu tot cu masina.

Ca sa mai uite de griji, Jack White i-a propus lui Alison Mosshart un jam session intr-un studio din Nashville, fieful trupei The Raconteurs. Initial s-au gandit sa compuna un single, insa dupa o noapte de joaca, aveau deja patru piese rotunde. N-a mai durat mult pana au obtinut tracklist-ul noului LP „Horehound”. CITESTE INTREAGA RECENZIE AICI. (B24Fun)

Cum vede un punker albumul de debut Dead Weather, vezi aici.

Si daca vrei sa asculti un excelent concert cu noul proiect al lui Jack White, clickeaza aici.

Posted in Albume, Recomandari, Stiri | Etichetat: , , , , , , , , , | 1 Comment »