Just Blues

blues, folk, americana si alte radacini

Archive for Septembrie 2009

Ruthie Foster: o Tracy Chapman a bluesului

Posted by Victor pe 19/09/2009

Ruthie Foster

Ruthie Foster

Comparatia e, ce-i drept, cam deplasata. De semanat, seamana cu Tracy doar la coafura si postura (o voce decisa, acompaniata de o chitara acustica). In rest, pe partea muzicala, lucrurile stau destul de diferit, deoarece Ruthie Foster are un stil mult mai eteroclit.

Cantautoarea vine din Texas si are darul de a imbina firesc bluesul sudic, incantatia gospel, ritmul rock si traditia soul. Stilul ei compozit nu e strain de educatia muzicala primita in copilarie. Mama o invata imnuri gospel, profesorul de chitara ii preda acordurile dupa piesele Beatles, iar unchiul si bunicul ei ascultau cu patima country de scoala veche. “Nu conta ce fel de gen ascultam. Era o muzica excelenta si reusea sa ma miste”, isi amintneste Foster.  

Ruthie Foster este una dintre cele mai rafinate artiste de soul-blues din American, o dinamita de soul si blues. (Blues Revue).

Energia pe care o emana doar cu vocea si chitara este uimitoare. Ruthie a fost comparata cu Ella si cu Aretha, dar din punct de vedere muzical nu se apropie de nici una. Ceea ce are cu adevarat in comun cu Fitzgerald si Franklin este stralucirea irezistibila – nu poti sa-ti iei ochii de la ea, nici macar sa-i inchizi pentru o secunda” (Philadelphia City Paper).

Foster are o voce profunda si decisa imbinand cate putin de la Janis si Aretha, lucru care-i va multumi atat pe fanii soulului, cat si pe cei ai rockului. Coverul ei dupa Lucinda Williams, Fruits of My Labor, este mai bun decat originalul (New York Post).

Ruthie Foster – Fruits of My Labor

Posted in Portrete, Recomandari | Etichetat: , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Ospatar, un boogie vechi din ’47!

Posted by Victor pe 18/09/2009

“Termenul boogie-woogie era, pare-se, folosit pentru a desemna un prilej de dans ori un loc unde se poate dansa, un local cu muzica live sau un restaurant cu jukebox. Apoi, si-a schimbat sensul, referindu-se la dansul insusi (boogie) si la un tip de muzica specific pentru aceste locuri.

Boogie-Woogie este un gen de blues bazat pe riffuri, respectand de cele mai multe ori structura de 12 masuri. Cel mai adesea este asociat cu pianul, dar poate fi cantat si la chitara sau de catre o formatie. Riffurile sunt interpretate de obicei intr-un registru mai grav, peste care vine un alt strat cu o melodie blues, instrumentala sau vocala, situata intr-un registru mai acut” (David Evans, “The NPR Curious Listener’s Guide to Blues”, 2005)

Posted in Recomandari | Etichetat: , , , , , | Leave a Comment »

Coco Montoya: blues si teleportare

Posted by Victor pe 03/09/2009

 

Coco Montoya (foto: Event Plus)

Coco Montoya (foto: Event Plus)

Miercuri seara, trupa chitaristului american a transportat publicul bucurestean direct in lumea lui Clapton si a lui John Mayall.

 Dupa ce au invitat in Romania legende ale bluesului, cum sunt chitarisul John Hammond si muzicutistul Charlie Musselwhite, organizatorii de la Event Plus au reusit sa aduca inca un invitat de soi, o vedeta rock-bluesului de peste Ocean. In seara de 2 septembrie, chitaristul stangaci Coco Montoya a cantat in fata a peste 400 de spectatori la clubul bucurestean Hard Rock Cafe.

Interpretand piese precum “Beyond The Blues”, “Casting My Spell” sau “Nothing But Love”, muzicianul american si-a “teleportat” spectatorii undeva intr-un club de blues din anii ’70-’80, perioada in care Montoya lua lectii de la Albert Collins si se intovarasea cu John Mayall in celebrul grup The Bluesbreakers.

“Nu am mai avut de mult un asemenea public. Ne-am simtit exceptional, as reveni oricand in Romania. Acum am inteles ce inseamna Blue Moods (titlul platformei de concerte blues – n.red.). Este vorba de o stare de spirit, de un dialog din priviri cu un public deosebit si avizat, de un flux de energie incredibila”, a spus Coco Montoya dupa un show care a tinut mai bine de doua ore. Muzica sa a fost gustata de cei mai buni cantareti romani de blues, precum A.G. Weinberger, Alexandru Andries, Marcian Petrescu si George Baicea, ultimul cantand in deschiderea show-ului lui Montoya.

Chitaristul american a spus povesti, a glumit, a facut mimica acompaniata de chitara si a venit insotit de un excelent pianist, Jerry Lepper. Improvizatiile sale la orga si minirecitalul de boogie woogie au facut senzatie, “furand” in unele momente show-ul lui Montoya. Nici chitaristul cu un stil amintind de Eric Clapton nu s-a lasat mai prejos. Montoya a coborat de pe scena si a executat cateva solouri chiar in mijlocul publicului. L-au mai acompaniat basistul cu tuse funky Nathan Brown si percutionistul Robert Hayes, care si-a demonstrat priceperea intr-un solo hipnotizant de peste cinci minute.

(cronica aparuta in cotidianul.ro)

Posted in Concerte | Etichetat: , , , , , , | 1 Comment »