Just Blues

blues, folk, americana si alte radacini

Blues din Apalasi

Posted by Victor pe 29/03/2010

Appalachian blues, adica bluesul de la munte, e corespondentul ”mocanesc” al bluesului din delta fluviului Mississippi. Desi din zona Apalasilor se trag voci celebre, precum regele soulului (James Brown), imparateasa bluesului (Bessie Smith) si regina bluesului (Dinah Washington), regiunea a n-a fost pana de curand considerata drept o zona semnificativa pentru muzica de culoare.

S-a considerat multa vreme ca din state ca Georgia, Tennessee, Georgia, cele doua Caroline si cele doua Virginii nu putea iesi un subgen distinct de muzica afro-americana, caci ponderea muzicienilor de culoare ar fi fost prea mica, acestia fiind depasiti categoric de interpretii albi de country. Brownie McGhee, nascut in Tennessee, este este unul dintre reprezentantii a ceea am putea numi ”blues din Apalasi” (sigur, eticheta e cumva sinonima cu ”folk blues” sau ”country blues”). Ascultati-l pe McGhee intr-o piesa solo, altfel decat il stiti preabine, adica in duo cu muzicutistul Sonny Terry.

Cantaretii de blues (care nu erau chiar atat de rari in Apalasi, fiind atrasi din sud mai ales de regiunile urbane) si cei de folk/country au ”prins” meserie unii de la altii. Casa de discuri a muzeului national al SUA, The Smithsonian Institute, a lansat luna asta o compilatie relevanta, Classic Appalachian Blues, un disc compus din inregistrari de la festivaluri de ”american folk music”, dar si din catalogul producatorului Moses Asch, care, inspirat de etnomuzicologul John A. Lomax, a continuat in anii ‘50-‘60 munca de teren si de culegere a muzicii traditionale.

Alaturi de McGhee il regasiti pe compilatie si pe Pink Anderson, nascut in Carolina de Sud. Numele sau a inspirat jumatate din numele de botez al trupei Pink Floyd, partea a doua provenind de la un alt cantaret de blues (Floyd Council)

Fata de chitara din Delta blues, ritmul bluesului din Apalasi e mai alert, la fel ca in country-ul dansant, dialogul chitara-voce este mai rar, iar expresivitatea tonala este sacrificata in favoarea dexteritatii instrumentale (de obicei, se canta cu un degetul mare linia de bass si cu alte doua linia melodica). E clar ca muzica albilor din Apalasi si-a spus aici cuvantul, dar si reciproca e valabila.

Albii obisnuiau sa traga cu urechea la petrecerile negrilor si sa invete, de pilda, cum sa ciupeasca din banjo. Doc Watson, orb din cauza unei infectii din copilarie, a invatat cate ceva de la bluesman-ii de culoare. Compilatia din Apalasi il include cu celebra melodie Sitting on the Top of the World, un standard in blues si bluegrass, reluat, printre altii, de Ray Charles, Bob Dylan, Cream si Jack White.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: