Just Blues

blues, folk, americana si alte radacini

Archive for Aprilie 2010

Cum se sărută broscuțele?

Posted by Victor pe 10/04/2010

Doi brotaci lipicioși se mânjesc cu jegul din mlaștina din New Orleans (the bayou), se lasă în puterea unor pase de magie voodoo, sunt fugăriți de spirite demonice prin cimitir, cântă dixieland cu crocodilul-trompetist Louis (Armstrong?), se iau la harța cu trei țăranoi sudiști bătuți cu leuca, țopăie prin curtea conacului unui patron al unei fabrici de zahăr rafinat din sângele și sudoarea culegătorilor de pe plantații.

Ce poate fi mai instructiv pentru un puști din 2010? Noua producție Disney The Princess and the Frog face toți banii. Rescriere intriga fraților Grimm în culori și linii old school, așa cum vedeam acum 20 de ani pe VHS-uri și include o coloană sonoră produsă de Randy Newman, care și-a petrecut o parte din copilărie chiar în New Orleans. Cantautorul a gătit o tocăniță (gumbo, îi spun creolii) din tot ce reprezintă orașul în care s-a născut jazzul: zydeco, dixieland și blues, alămuri și refrene gospel.

Cum era de așteptat, din bietul soundtrack a fost scoasă la înaintare cea mai ternă piesă care a ajuns in heavy rotation pe Disney Channel (Never Knew I Knew, o acadea R&B interpretată de Ne-Yo). V-am pregătit altceva în tocănița din seara asta, ceva care mi-a amintit de o altă coloană sonoră inspirată, cea din Cartea junglei. Gustați, deci, un blues cântat de Anika Noni Rose (care joacă și în pielea broscuței mulatre) și apoi le pièce de résistance, un zydeco ce m-a uns pe suflet, Gonna Take You There. Mda, mai există și altceva pe lumea asta în afară de Hannah Montana 🙂

Anunțuri

Posted in Recomandari | Etichetat: , , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Glossy de Nashville vs. Americana

Posted by Victor pe 06/04/2010

MTV-ul genului country, Country Music TV, cu sediul in Nashville, Tennessee, a anuntat ieri nominalizarile pentru premiile anuale acordate celor mai bune videoclipuri country ale lui 2009 (decernarea va fi in iunie).

E de la sine inteles ca pentru CMT Music Awards au fost selectate clipuri glossy, cu tipicuri anume (barbatul Marlboro cu chitara in poala, femeia apetisanta, cu par lung si bucalat) si cu un strident parfum de comercial (Carrie Unterwood, Taylor Swift sau Keith Urban banuiesc ca va suna familiar).

Am ales, totusi, doua clipuri care nu dau pe-afara ca originalitate vizuala, care probabil ca nu vor pupa nici un premiu, dar propun un alt fel de country (ma rog, puteti sa-i spuneti americana sau chiar country alternativ), un sound mai firesc, iesit usor din canoanele din Tennessee.

O data ar fi vorba despre duo-ul dintre John Mellencamp (care vine mai curand dinspre folk-rock si americana) si mai vechea sa colaboratoare Karen Fairchild. O piesa (The Ride Back Home) filmata intr-o capela si inspirata, dupa cum o recunoaste solistul insusi, din genul de gospeluri interpretate de Johnny Cash.

Apoi ar fi timbrul incredibil de grav pentru vocea unui solist de americana de 29 de ani din melodia cu lipici The Weary Kind. Ryan Bingham a compus piesa impreuna cu T-Bone Burnett, aceasta fiind dealtfel tema muzicala a excelentului film Crazy Heart (piesa a luat un Oscar, dar si Jeff ”The Dude” Bridges, interpretul unui cantaret country ajuns finalul carierei, a mai capatat un binemeritat trofeu al Academiei).

Posted in Stiri | Etichetat: , , , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Jam Cyfer + Hanno

Posted by Victor pe 05/04/2010

Cyfer si Hanno Hoefer (Nightlosers) concerteaza marti in Big Mamou. Suna interesant!

Posted in Concerte | Etichetat: , , , , , , | Leave a Comment »

Taraful Haiducilor, invidiat de indie rockeri

Posted by Victor pe 05/04/2010

Un acordeon suna ba ca la o hora din Apalasi, ba ca intr-o sansoneta de pe malul Senei, ba ca intr-o spelunca argentiniana cu dansatori pusi pe jar de noul tango (Piazzolla). Se adauga un drobo apasat, un banjo de bluegrass si o vioara care-ti aduce aminte de folkul descoperit de folcloristi prin anii ’40-’50 in creierii muntilor din sud-estul SUA. Black Prairie – asa le-a placut sa-si boteze proiectul nou-nout celor trei membri ai formatiei indie rock Decemberists din Portland, la care se adauga inca doi artisti de pe scena aceluiasi oras.

Albumul de debut, Feast of the Hunter’s Moon, va fi lansat la inceputul lui aprilie dar poate fi deja ascultat pe site-ul oficial al trupei ori pe portalul postului national american de radio, NPR.

Aranjamentele muzicale adesea sumbre te duc cu gandul la preerii maturate de umbrele unor nori amenintatori, dar exista si ritmuri sprintare amintind fie de bluegrass, fie de exotisme klezmer sau tiganesti. E haioasa o nota (8 martie) de pe contul Twitter al formatiei:

  • „Daca am vrea sa compunem o piesa in genul Tarafului Haiducilor, ar trebui sa ne apucam mai serios de baut si de fumat”.

Posted in Albume, Recomandari | Etichetat: , , , , , , , | Leave a Comment »

„Red House” si Janis Joplin: sa auzi si sa nu crezi

Posted by Victor pe 03/04/2010

„Prima data cand am cantat in public a fost intr-un cover band din San Diego. La acea data, vocea mea nu era nici pe sfert la fel de personalizata fata de cum suna acum. Aveam o fusta mini de culoare roz si vroiam sa fac impresie. Dupa concert toata lumea a venit la mine si mi-a spus: ‘Doamne-dumnezeule, esti leit Janis Joplin‘. A fost pentru prima oara cand mi s-a spus asta, iar eu nici macar nu o ascultasem pe Janis asta. Au trecut pe putin douazeci de ani de atunci. (…)”

„Am crescut ascultand muzica soul. Ascultam canalele radio de soul. Cand eram mai mica, se canta mult soul si pop si cam asta ascultam. Nu ascultam posturile radio de rock, unde sunt sigura ca se difuzau piesele lui Janis Joplin”, povesteste Cee Cee James, intr-un interviu din revista online BluesWax. Excelenta vocalista a fost nominalizata la categoriile Cea mai buna solista de blues si Cel mai bun compozitor de blues din 2009 la premiile ce vor fi oferite in luna mai de Societatea de Blues din Washington.

Posted in Recomandari | Etichetat: , , , , , , | Leave a Comment »

S-au mai dus doi

Posted by Victor pe 02/04/2010

Doi artisti excelenti din zona blues-jazz s-au stins in ultimele zile.

Supranumita the Blues Queen of New Orleans, Marva Wright a murit la doar 62 de ani in urma unui atac cerebral. ”Bluesiana Mama”, cum isi spune intr-o piesa, a ”debutat” la noua ani in corul bisericii baptiste, iar inflexiunile gospel se simt foarte bine in vocea ei.

Herb Ellis a murit la 88 de ani, bolnav de Alzheimer. Chitaristul de jazz a facut parte in anii 50 din trio-ul lui Oscar Peterson, dar a cantat si cu Ella Fitzgerald, Jimmy Dorsey si Louis Armstrong.

Posted in Stiri | Etichetat: , , , , , , , , | Leave a Comment »

Negrotei si taranoi: primele inregistrari de blues si hillbilly

Posted by Victor pe 01/04/2010

Etichetele ”race” si ”hillbilly” erau frecvent folosite intre anii ‘20 si ‘40 pentru a numi genurile muzicale din sudul SUA ascultate/interpretate de afro-americani, respectiv de albi. In ciuda segregarii publicitare, albumele apucau cai incrucisate si asa se face ca genurile blues si country-folk se imprietenesc in cluburile de dans si in patefoanele vecinilor.

De fapt, influente reciproce intre blues si country existau deja, asa cum o dovedeste straniul interpret de banjo Dock Boggs, care hibridizeaza in anii ’20-’30 folkul din Apalasi cu bluesul din Delta:

Desi ”race music” este azi o formula incorecta politic, in anii ‘20, eticheta tinea mai degraba de un sentiment de mandrie, de identitate de rasa. Cand un om de culoare dorea sa-si exprime mandria fata de mostenirea sa etnica, se referea la sine ca la “a race man”.

Eticheta “race music” a fost lipita inca de la primele inregistrari de blues, dar n-a fost aplicata atat de frecvent jazzului, mai ales celui adresat albilor si asezat la raftul de “pop music”. „Race music” erau de pilda primele discuri de blues realizate pe la inceputul anilor 1920 de Mamie Smith si vandute ca painea calda: 75.000 de exemplare, o cifra fenomenala pentru acea data. Ascultati o mostra din “crazy bluesul” artistei de vodevil:   

Muzica “hillbilly”, botezata mai tarziu “country/western” se naste din baladele imigrantilor din insulele britanice. Prima inregistrare cu succes comercial este semnata in 1923 de un cantaret din statul Georgia: Fiddlin’ John Carson. Genul prinde repede la fermieri si muncitori, mai ales prin intermediul radioului, mai ieftin decat inregistrarile pentru fonograf.

(Sursa: Larry Starr si Christopher Waterman, American Popular Music, Oxford University Press, 2003)

Posted in Portrete, Recomandari | Etichetat: , , , , , , , , , , , , , , | Leave a Comment »