Just Blues

blues, folk, americana si alte radacini

Archive for the ‘Albume’ Category

Black Keys: garage-blues cu Danger Mouse

Posted by Victor pe 10/12/2011

Revista ”Time” i-a ales pe locul 10 în topul albumelor din acest an. Și nici nu prea știi de unde să-i iei pe băieții ăștia – doi de felul lor, din Ohio, cu trei Grammy-uri și o proaspătă nominalizare tot la Grammy pentru ”best pop duo performance”. De fapt, e mai mult (garage-)rock decât pop, cu puțin blues și cu niște efecte electronice aduse la zi de mașterul Danger Mouse. Asta cel puțin pe noul album, ieșit chiar acum de Moș Nicolae. ”El Camino” se cheamă discul celor de la Black Keys. I-ați auzit pe coloana sonoră a serialului Hung (chiar în tema de început), prin filmul RocknRolla sau pe fundalul jocului Fifa 11, dacă sunteți amatori de șuturi virtuale. În stilul cronicarilor muzicali, ai zice că sunt ”niște Franz Ferdinand cântând pe o stație împrumutată de la Jack White, ascultând dimineața rockabilly, seara disco de anii 70 și la prânz Led Zep… (mai departe ziceți voi)”.

Două clipuri.

Primul e single-ul de promovare și parcă ia ușor peste picior floarea de lotus crescută de sub jobenul lui Thom Yorke.

Al doilea e un omagiu adus Zeppelinilor – piesa îngânată o veți ghici imediat ce auziți primele acorduri.

  

   

  

Anunțuri

Posted in Albume, Recomandari | Etichetat: , , | Leave a Comment »

Dr. House, molipsit de New Orleans

Posted by Victor pe 21/05/2011

Când nu scrie pastișe după romane polițiste și când nu pune diagnostice care de care mai fanteziste, domnul Hugh Laurie (aka Dr. House) cântă blues. Și nu doar din voce sau din chitară. Le zice bine și din muzicuța, pian și saxafon. Noul său disc se cheamă ”Let Them Talk” (a fost lansat pe la jumătatea lui aprilie) și e plin de reluări după piese standard cu iz de New Orleans (de unde vin și doi dintre colaboratorii de pe album: Dr. John și Irma Thomas, ca să nu mai vorbim de aranjamentele muzicale marca Alain Toussaint). Să-l lăsăm dară să grăiască:

 

 

  

Metropotama Cristina Petrescu scrie o recenzie despre album, din care preiau o autocaracterizare a bluesman-ului nostru: 

Nu m-am născut în Alabama în anii 1890, nu am mâncat niciodată mamaligă, nu am dat cu sapa pe câmp și n-am călătorit în vagonul vreunui marfar. Nici o țigancă nu i-a prezis ceva maică-mii atunci când m-am născut eu, și nici nu mă urmarește vreo haită de câini, din ce îmi dau eu seama. Albumul ăsta o să arate că sunt un englez alb care aparține clasei de mijloc și care, fără să se ascundă, trece granița catre muzica și mitul sudist american.

Și pentru că toată lumea îl citează mai degrabă ca ”Dr. House”, vă reamintesc de un alt rol la fel de hazos și de bine jucat din ”Jeeves and Wooster”:

 

   

    

   

Posted in Albume | Etichetat: , , , , , , | Leave a Comment »

Cocktail tomnatic: Clapton & Marsalis & Toussaint & JJ Cale

Posted by Victor pe 23/08/2010

Eric Clapton a anuntat lansarea noului sau album – ”Clapton” – pentru data de 28 septembrie. Acesta este primul disc de studio al chitaristului dupa Back Home din 2005.

Noul disc cuprinde colaborari cu artisti ca Steve Winwood (prezent si pe live-ul – Live At Madison Square Garden), pe care poate l-ati vazut la concertul de la Bucuresti, dar si cu Wynton Marsalis, Sheryl Crow, Allen Toussaint, Derek Trucks sau JJ Cale.

Discul va fi coprodus de Doyle Bramhall II si dupa spusele lui Clapton „este mai bun decat intentionam sa fie de fapt”.

„Este o colectie eclectica de cantece care nu erau de fapt programate sa iasa – dar imi place foarte mult faptul ca vine ca o surpriza pentru fani, pentru ca in sine este si o surpriza pentru mine, la fel de mult”, declara chitaristul.

A fost ales primul single de pe acest material – „Run Back To Your Side

 

Tracklist Clapton

1. „Travelin’ Alone” / 2. „Rocking Chair” / 3. „River Runs Deep” / 4. „Judgment Day” / 5. „How Deep Is The Ocean” / 6. „My Very Good Friend The Milkman” / 7. „Can’t Hold Out Much Longer” / 8. „That’s No Way To Get Along” / 9. „Everything Will Be Alright” / 10. „Diamonds Made From Rain” / 11. „When Somebody Thinks You’re Wonderful” / 12. „Hard Times Blues” / 13. „Run Back To Your Side” / 14. „Autumn Leaves”

 

Clapton va fi distribuit in Romania de A&A Records/ Warner Music Licensee.

Sursă: bestmusic.ro

Posted in Albume, Stiri | Etichetat: , , , , , , , | Leave a Comment »

Pe drum, din nou. Cu Pete Molinari

Posted by Victor pe 06/06/2010

Când totul e posibil într-un studio de înregistrări, nimic nu te mai miră.

Ba da, te miră muzicienii care preferă să înregistreze fără trucuri digitale și care reușesc să scoată sunete magice old school, smulse parcă din difuzoarele bunicii, observă cronicarul ziarului The Independent, arătând cu degetul spre britanicul Pete Molinari dedulcit la rock and roll, doo wop și country blues.

Același critic muzical, Simmy Richman, amintește că ultimul album al lui Molinari a fost înregistrat în Nashville cu muzicieni care l-au acompaniat pe Elvis și mai zice că noul disc ”este cea mai bună înregistrare de americana realizată în acest an de un britanic, este, nici mai mult, nici mai puțin decât sunetul jukeboxului lui Dumnezeu”.

Omul  acesta, plecat din Kent peste marele ocean, reușește ceva ce multora nu prea le iese. Într-o vreme dominată de moda redescoperirilor (a Motown-ului, a popului interbelic etc.), mulți sună fals, dacă nu kitchos. Or, Molinari sună ”naturel” și nu-ți lasă impresia unui imitator de duzină.

Molinari:

În copilărie, am primit două cărți care m-au impresionat formidabil. Una era scrisă de Woody Guthrie, cealaltă, de Jack Kerouac. Împreună cu muzica și cântecele de care am avut mai apoi parte, acele cărți m-au convins că viața merită să fie un soi de călătorie pe un drum căruia unii îi spun drumul spre glorie, iar alții, calea neumblată.

Posted in Albume, Recomandari | Leave a Comment »

Taraful Haiducilor, invidiat de indie rockeri

Posted by Victor pe 05/04/2010

Un acordeon suna ba ca la o hora din Apalasi, ba ca intr-o sansoneta de pe malul Senei, ba ca intr-o spelunca argentiniana cu dansatori pusi pe jar de noul tango (Piazzolla). Se adauga un drobo apasat, un banjo de bluegrass si o vioara care-ti aduce aminte de folkul descoperit de folcloristi prin anii ’40-’50 in creierii muntilor din sud-estul SUA. Black Prairie – asa le-a placut sa-si boteze proiectul nou-nout celor trei membri ai formatiei indie rock Decemberists din Portland, la care se adauga inca doi artisti de pe scena aceluiasi oras.

Albumul de debut, Feast of the Hunter’s Moon, va fi lansat la inceputul lui aprilie dar poate fi deja ascultat pe site-ul oficial al trupei ori pe portalul postului national american de radio, NPR.

Aranjamentele muzicale adesea sumbre te duc cu gandul la preerii maturate de umbrele unor nori amenintatori, dar exista si ritmuri sprintare amintind fie de bluegrass, fie de exotisme klezmer sau tiganesti. E haioasa o nota (8 martie) de pe contul Twitter al formatiei:

  • „Daca am vrea sa compunem o piesa in genul Tarafului Haiducilor, ar trebui sa ne apucam mai serios de baut si de fumat”.

Posted in Albume, Recomandari | Etichetat: , , , , , , , | Leave a Comment »

Blues din Apalasi

Posted by Victor pe 29/03/2010

Appalachian blues, adica bluesul de la munte, e corespondentul ”mocanesc” al bluesului din delta fluviului Mississippi. Desi din zona Apalasilor se trag voci celebre, precum regele soulului (James Brown), imparateasa bluesului (Bessie Smith) si regina bluesului (Dinah Washington), regiunea a n-a fost pana de curand considerata drept o zona semnificativa pentru muzica de culoare.

S-a considerat multa vreme ca din state ca Georgia, Tennessee, Georgia, cele doua Caroline si cele doua Virginii nu putea iesi un subgen distinct de muzica afro-americana, caci ponderea muzicienilor de culoare ar fi fost prea mica, acestia fiind depasiti categoric de interpretii albi de country. Brownie McGhee, nascut in Tennessee, este este unul dintre reprezentantii a ceea am putea numi ”blues din Apalasi” (sigur, eticheta e cumva sinonima cu ”folk blues” sau ”country blues”). Ascultati-l pe McGhee intr-o piesa solo, altfel decat il stiti preabine, adica in duo cu muzicutistul Sonny Terry.

Cantaretii de blues (care nu erau chiar atat de rari in Apalasi, fiind atrasi din sud mai ales de regiunile urbane) si cei de folk/country au ”prins” meserie unii de la altii. Casa de discuri a muzeului national al SUA, The Smithsonian Institute, a lansat luna asta o compilatie relevanta, Classic Appalachian Blues, un disc compus din inregistrari de la festivaluri de ”american folk music”, dar si din catalogul producatorului Moses Asch, care, inspirat de etnomuzicologul John A. Lomax, a continuat in anii ‘50-‘60 munca de teren si de culegere a muzicii traditionale.

Alaturi de McGhee il regasiti pe compilatie si pe Pink Anderson, nascut in Carolina de Sud. Numele sau a inspirat jumatate din numele de botez al trupei Pink Floyd, partea a doua provenind de la un alt cantaret de blues (Floyd Council)

Fata de chitara din Delta blues, ritmul bluesului din Apalasi e mai alert, la fel ca in country-ul dansant, dialogul chitara-voce este mai rar, iar expresivitatea tonala este sacrificata in favoarea dexteritatii instrumentale (de obicei, se canta cu un degetul mare linia de bass si cu alte doua linia melodica). E clar ca muzica albilor din Apalasi si-a spus aici cuvantul, dar si reciproca e valabila.

Albii obisnuiau sa traga cu urechea la petrecerile negrilor si sa invete, de pilda, cum sa ciupeasca din banjo. Doc Watson, orb din cauza unei infectii din copilarie, a invatat cate ceva de la bluesman-ii de culoare. Compilatia din Apalasi il include cu celebra melodie Sitting on the Top of the World, un standard in blues si bluegrass, reluat, printre altii, de Ray Charles, Bob Dylan, Cream si Jack White.

Posted in Albume, Recomandari | Etichetat: , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Shoegazeri pe motociclete

Posted by Victor pe 14/03/2010

Pe eticheta unor iarturi, afli ca poti gasi “urme” de fructe. La fel, pe invelisul de ciocolata, citesti ca, daca ai un pic de noroc, poti afla “urme” de alune. Cam asa e si cu rockerii porniti din San Francisco, Black Rebel Motorcycle Club (BRMC). Poti sa-i asezi usor in clasa ”indie-rock” sau “rock alternativ”, dar mirosi degraba si un iz de garage rock cu usoare ”urme” de blues sau, mai larg, de americana.

Trioul in varsta de 10 ani apare si pe excelentul soundtrack New Moon (2009) cu piesa Done All Wrong. In aceasta luna tocmai a lansat cel de-al saselea album. Titlul LP-ului vine de la primul extras de single, Beat the Devil’s Tatto.

Solistul si chitaristul Peter Hayes zice ca a gasit aceasta expresie intr-o povestire a lui Allan Edgar Poe. Idiomul se referea initial la bataile de toba care rasunau la lasarea serii in taberele de lupta, pentru a-i avertiza pe luptatori sa se intoarca la corturile lor. Acum se refera la cei care misca nervos din picior sau bat neincetat darabana.

Ascultandu-i pe cei trei rebeli (numele trupei este inspirat din cel al bandei de motociclisti pusi pe rele din filmul cu Marlon Brando The Wild One), ghicesti usor influente din rockul progresiv, Led Zeppelin mai ales, dar alteori, printre muzicute si chitari acustice blues, incap si chitari electrice si refrene furate parca din britrockul anilor ’90 (Oasis, The Verve). Mai e loc pe noul album si de cateva distorsuri de chitara si voci eterate, definitorii pentru shoegaze. Ascultati, de pilda, Evol, inca o piesa de pe noul disc.

Posted in Albume, Recomandari | Etichetat: , , , , , , , , , , , , | Leave a Comment »