Just Blues

blues, folk, americana si alte radacini

Hora muzicuței. Bluz cu Andreea Bălan și Conectar

Posted by Victor pe 26/01/2011

Mă tot amuză cum ajung rătăciții Google-ului pe nefericitul meu blog, care desigur e înfometat de vizualizări, dar nici chiar așa…

Nu mă miră dacă unii ajung în curtea mea căutând ”coco montoya”, ”ruthie foster”, ”melodii blues”. Dar ia vedeți aici cu ce ciudățenii se mai îndeletnicește lumea (grafia aparține căutătorilor):

  • ”hora muzicutei” (o fi și o ciuleandră a muzicuței?)
  • ”accent muzica cele mai noi melodii” (cred că lipsește un ”k”)
  • ”note musicale ultimul mohican” (trist…)
  • ”site de pe care poti descarca melodi” (e o idee…)
  • ”descarcari muzica bluz” (o fi bulz din ăla de la stână? miam-miam…)
  • ”par pe picioare” (hm, ar trebuie să mai postez și câte un articol mai glossy, de cosmeticale)
  • ”cum ii cheama pe cei 4 memebri ai formatiei blue” (care ”blue”? Aaa, o fi nemții de la Blue System)
  • ”converse bazar la stefan cel mare” (creme, pantofi… clar, trebuie să-mi extind domeniul)
  • ”andreea balan noutati 2009iunie” (anatemă!) – din aceeași categorie: ”concertele lui conectar burning love” (-R, adică) și ”descarca cele mai noi melodii cu andra”
  • ”rod bine” (succes!)
  • ”bluesuri anii 80” (adică Sabrina și Chris Norman și alte lentori de agățat?)
  • ”urechile studentilor” (roșii la examene, pleoștite la restanțe…)
Anunțuri

Posted in Stiri | 1 Comment »

Se dedică dlui Dylan și dlui Elvis

Posted by Victor pe 25/01/2011

Am ascultat recent, întâmplător, două bluesuri-tribut. Așa-zise ”bluesuri”, căci unul e un folk dylanesc, celălalt e un alt.country. 

Două dedicații minunate și extrem de diferite.

Syd Barrett, creierul psihedelic din copilăria trupei Pink Floyd, îi dedică o piesă lui ”Mr. Dylan, the king”; Gillian Welch, o cântăreață foarte apreciată de bluegrass și alt.country, își amintește de Elvis și de ”the day that he died”. Prima melodie e ironică, ușor mușcătoare, dar ghicești că ”diamantul smintit” îl aprecia (și poate era chiar puțin gelos) pe Dl Dylan. Al doilea memento e ușor ludic, e subtil, cald și delicat, cumva la polul opus față de zbânțuiala și nervii regelui rock and rollului.

Ascultați-le, comparați-le, gustați-le 🙂

      

   

Chorus:
Cause I’m a poet
Don’t ya know it
And the wind, you can blow it
Cause I’m Mr. Dylan, the king
And I’m free as a bird on the wing 

 

      

I was thinking that night about Elvis
Day that he died, day that he died
I was thinking that night about Elvis
Day that he died, day that he died
Just a country boy that combed his hair
And put on a shirt his mother made and went on the air
And he shook it like a chorus girl
And he shook it like a Harlem queen
He shook it like a midnight rambler,
baby,
Like you never seen

Posted in Recomandari | Etichetat: , , , , , | Leave a Comment »

Infamii cântăreți din dobro și mandolină

Posted by Victor pe 09/01/2011

O gașcă de puștani din Nashville, Tennesee, pornea acum trei ani la drum cu o dubiță prin defileurile din Colorado, pentru a concerta prin baruri și mici teatre în orășele pierdute de lume. Dar se pare că au reușit să convingă repede mult mai multă lume, de vreme ce industria muzicii blugrass i-a premiat pentru cel mai bun debut și cea mai bună piesă de bluegrass din 2007.

După ce-au șters bine praful de pe instrumente, The Infamous Stringdusters au dat un nou timbru bluegrassului, care sună mai proaspăt ca nicicând (mărturii aveți în documentarul de aici). Sextetul din patria country-ului glossy (origine de care nici ei nu sunt prea mândri) vine cu o muzică originală, în care toți instrumentiștii (banjo, mandolină, contrabas, dobro, vioară și chitară) sunt excelenți, se invită unii pe alții la improvizații și se descurcă foarte bine și în postura de soliști.

  

Sursă: thestringdusters.com

 

The Infamous Stringdusters nu se dau în vânt după reluări ale unor piese mai vechi (deși au reînviat piese de hill-billies și chiar un hit de la U2), așa că își compun singuri partiturile, iar ce iese e o muzică săltăreață, vânoasă 🙂 și ideală pentru o petrecere cu dănțuială. Nu degeaba, selectul site PopMatters a decis că cel de-al treilea lor album merită primul loc în topul discurilor de bluegrass din 2010. Eu vă propun un ”Black Rock” de pe al doilea album (2008) al trupei The Infamous Stringdusters:

  

    

       

Posted in Recomandari | Etichetat: , , , , , , | Leave a Comment »

Blues de casă

Posted by Victor pe 04/01/2011

Un prieten m-a trimis deunăzi la un site destul de simplu, dar pe care te poți juca de două-trei ori. Un site, pe care îți ”compui” singur versurile și sunetele de muzicuță (desigur, poți alege dintr-un set limitat de versuri și efecte de harmonică).

Încercați-l, e haios :): http://www.thebluesmaker.com/

Mai jos, aveți și un ghid sugestiv:

Posted in Recomandari | Etichetat: , , , | Leave a Comment »

Cele mai bune albume de blues din 2010

Posted by Victor pe 02/01/2011

Într-un top anual realizat de jurnalistul muzical Keith A. Gordon, primele 5 locuri din clasamentul celor mai bune albume de blues din 2010 ar fi ocupate, în ordine, de:

  • veteranul Buddy Guy, 
  • muzicuțistul Charlie Musselwhite,
  • urmat de Eric Bibb, un maestru al chitarei acustice de country-blues,
  • după care mai vin insolista voce a Janivei Magness
  • și Jimmie Vaughan, un chitarist excelent, care merită la fel de multă atenție precum frate său, celebrul Stevie Ray.

 

  

  

Partea frumoasă e că același cronicar alcătuiește o a doua listă, un Top 10 cu albumele de blues-rock, de unde nu lipsesc Joe Bonamassa și respectatul Jeff Beck, cu un album care combină ariile de operă cu refrenele pop într-o manieră destul de kitchoasă.

În acest clasament am dat, însă, peste un duo tare simpatic (din Kansas), care, deși cântă de vreo 8 ani împreună, abia în 2010 și-a lansat primul album oficial (Flood), așa încât pot fi considerați printre ”revelațiile anului” :). Moreland & Arbuckle (la care se adaugă și bateristul Brad Horner) îl au pe dracul în ei, sunt vitali și ți se înșurubează direct în cord. Că nu prea sunt ei duși la biserică, reiese destul de limpede din clipul de mai jos. Și n-o să fie greu să vă dați seama cât de bine sudați și sunt cei doi doctori în Delta blues, gen pe care îl explorează împreună de prin 2002.

  

  

 

Chitaristul Aaron Moreland a crescut ascultând Led Zeppelin, Creedence Clearwater Revival și Motley Crue, pe când muzicuțistul Dustin Arbuckle, fan al lui Little Walter, dar și al excentricului Son House, stă bine înfipt în rădăcinile muzicii americane, după care sapă de ani buni cu încăpățânare. De aici, o corcitură de ”Mississippi blues electrificat îmbinat cu un soi de rock improvizat”, cum spune Arbuckle. Cum vine povestea cu ”electrificarea”, vedeți mai jos într-o reinterpretare a unei piese vechi din vremea lui Leadbelly:

       

         

 

 

Posted in Recomandari, Stiri | Etichetat: , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Happy New Year Folks!

Posted by Victor pe 31/12/2010

Posted in Recomandari | Etichetat: , | Leave a Comment »

Care este piesa preferată a lui Jack White?

Posted by Victor pe 29/12/2010

Întrebare întrebătoare: Care este piesa preferată a lui Jack White (creierul proiectelor The White Stripes, The Dead Weather și The Raconteurs)?

Răspuns: E vorba de melodia a cappella ”Grinnin’ in Your Face” a lui Eddie James ”Son” House, unul dintre inovatorii Delta blues-ului și unul dintre puținii bătrâni ai blues-ului descoperiți de Alan Lomax care a ajuns să intre în circuitul comercial de înregistrări și concerte (melodia e amintită de Jack White în documentarul din 2009 It Might Get Loud – vezi mai jos)

   

     

    

Câte ceva despre Son House:

  • A dat un nou chip blues-ului din Deltă, alături de tovarășii săi de cântare Charley Patton și Willie Brown.
  • A fost sursă de inspirație pentru Muddy Waters și Robert Johnson.
  • S-a născut în 1902 în Riverton, Mississippi, iar de la 15 ani a început să predice prin diverse congregații baptiste.
  • La finele anilor ’20, a fost închis o perioada la închisoarea ”Parchman Farm” după ce a împușcat mortal un bărbat care l-ar fi atacat în timpul unui concert.
  • A fost un personaj zgomotos, pus tot timpul pe șotii, pentru a-și atrage audiența.
  • În anii ’40 devine celebru datorită înregistrărilor lui Alan Lomax, după care în ’50 cade în uitare, dar este redescoperit în anii ‘60, o dată cu ”folk revival”-ul din SUA. În 1965 cântă la Carnegie Hall.
  • Moare în 1988 după mai bine de 10 ani de tăcere – se îmbolnăvise de Alzheimer.

  

 

 

Posted in Portrete | Etichetat: , , , , , , | Leave a Comment »