Just Blues

blues, folk, americana si alte radacini

Posts Tagged ‘americana’

Americana 2011: cei mai ”rootsy” muzicieni de peste an

Posted by Victor pe 15/10/2011

Mulțumită genialei coloane sonore a filmului O Brother, Where Art Thou?, acea salată de blugrass, country, gospel și alte delicatese sudiste asezonate de T-Bone Burnett, genul ”americana” a devenit tot mai căutat și mai gustat – și nu doar peste Ocean, dar și mai încoace, în Marea Britanie, de pildă, de unde a răsărit cea mai titrată formație de ”americana” (și rock-folk) a momentului: Mumford & Sons.

Pe 13 octombrie, s-a întâmplat la Nashville cea de-a zecea ediție a ceremoniei de acordare a premiilor pentru genul ”americana” (vezi aici toate nominalizările). Cu Lucinda Williams ori Gregg Allman (premiați pentru întreaga carieră), cu Robert Plant (albumul anului – Band of Joy) ori The Avett Brothers (grupul anului) sunteți, bănuiesc, mai familiari.

   

  

    

Două premii (artistul și instrumentalistul anului) a luat chitaristul mai puțin celebru Buddy Miller, pe care îl puteți asculta (mai sus) alături de fostul vocalist de la Led Zeppelin, împreună cu o altă voce foarte bine cotată, Alison Krauss – violonista de counrtry și bluegrass a colecționat cele mai multe Grammy-uri (26) căpătate vreodată de o artistă. Iar ca piesă a anului (ascultați mai jos) a fost votată compoziția rock and roll a puștiului Justin Townes Earle (29 de ani), decis să-și ia zilele în apele tulburi ale Harlemului. Partea bună e că nu uită să-și lase mărunțișul sufletului-pereche – ”give my money to my baby to spend” 🙂

  

  

   

Anunțuri

Posted in Stiri | Etichetat: , , , , , , | Leave a Comment »

Glossy de Nashville vs. Americana

Posted by Victor pe 06/04/2010

MTV-ul genului country, Country Music TV, cu sediul in Nashville, Tennessee, a anuntat ieri nominalizarile pentru premiile anuale acordate celor mai bune videoclipuri country ale lui 2009 (decernarea va fi in iunie).

E de la sine inteles ca pentru CMT Music Awards au fost selectate clipuri glossy, cu tipicuri anume (barbatul Marlboro cu chitara in poala, femeia apetisanta, cu par lung si bucalat) si cu un strident parfum de comercial (Carrie Unterwood, Taylor Swift sau Keith Urban banuiesc ca va suna familiar).

Am ales, totusi, doua clipuri care nu dau pe-afara ca originalitate vizuala, care probabil ca nu vor pupa nici un premiu, dar propun un alt fel de country (ma rog, puteti sa-i spuneti americana sau chiar country alternativ), un sound mai firesc, iesit usor din canoanele din Tennessee.

O data ar fi vorba despre duo-ul dintre John Mellencamp (care vine mai curand dinspre folk-rock si americana) si mai vechea sa colaboratoare Karen Fairchild. O piesa (The Ride Back Home) filmata intr-o capela si inspirata, dupa cum o recunoaste solistul insusi, din genul de gospeluri interpretate de Johnny Cash.

Apoi ar fi timbrul incredibil de grav pentru vocea unui solist de americana de 29 de ani din melodia cu lipici The Weary Kind. Ryan Bingham a compus piesa impreuna cu T-Bone Burnett, aceasta fiind dealtfel tema muzicala a excelentului film Crazy Heart (piesa a luat un Oscar, dar si Jeff ”The Dude” Bridges, interpretul unui cantaret country ajuns finalul carierei, a mai capatat un binemeritat trofeu al Academiei).

Posted in Stiri | Etichetat: , , , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Shoegazeri pe motociclete

Posted by Victor pe 14/03/2010

Pe eticheta unor iarturi, afli ca poti gasi “urme” de fructe. La fel, pe invelisul de ciocolata, citesti ca, daca ai un pic de noroc, poti afla “urme” de alune. Cam asa e si cu rockerii porniti din San Francisco, Black Rebel Motorcycle Club (BRMC). Poti sa-i asezi usor in clasa ”indie-rock” sau “rock alternativ”, dar mirosi degraba si un iz de garage rock cu usoare ”urme” de blues sau, mai larg, de americana.

Trioul in varsta de 10 ani apare si pe excelentul soundtrack New Moon (2009) cu piesa Done All Wrong. In aceasta luna tocmai a lansat cel de-al saselea album. Titlul LP-ului vine de la primul extras de single, Beat the Devil’s Tatto.

Solistul si chitaristul Peter Hayes zice ca a gasit aceasta expresie intr-o povestire a lui Allan Edgar Poe. Idiomul se referea initial la bataile de toba care rasunau la lasarea serii in taberele de lupta, pentru a-i avertiza pe luptatori sa se intoarca la corturile lor. Acum se refera la cei care misca nervos din picior sau bat neincetat darabana.

Ascultandu-i pe cei trei rebeli (numele trupei este inspirat din cel al bandei de motociclisti pusi pe rele din filmul cu Marlon Brando The Wild One), ghicesti usor influente din rockul progresiv, Led Zeppelin mai ales, dar alteori, printre muzicute si chitari acustice blues, incap si chitari electrice si refrene furate parca din britrockul anilor ’90 (Oasis, The Verve). Mai e loc pe noul album si de cateva distorsuri de chitara si voci eterate, definitorii pentru shoegaze. Ascultati, de pilda, Evol, inca o piesa de pe noul disc.

Posted in Albume, Recomandari | Etichetat: , , , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Willy DeVille, de la punk la blues

Posted by Victor pe 12/04/2009

Incurcate sunt caile Domnului. Pe la inceputul anilor ’70, Willy DeVille performa pe scena punk new-yorkeza, mai precis la clubul CBGB, pe unde mai aveau cantari si Blondie sau Ramones. Peste vreo 20 de ani, acelasi Willy (numit mai intai Mink) DeVille compunea un blues-tribut al carui nume spune totul: „Muddy Waters Rose Out Of The Mississippi Mud”.

DeVille mi-e drag pentru vocea lui ragusita de tigarile pe care le fumeaza intre piese si pentru ghiveciul de rock, soul, R&B, blues, cajun, mariachi si cabaret. Mi-e simpatic si pentru prezenta sa scenica ce merge de la stilul macho dispretuitor la genul povestasului pus pe glume. Dupa “ratacirile” punkiste, pe la finele anilor ’70, DeVille isi descopera modelul. Numele sau era John Hammond. Il stiti, e excelentul chitarist de slide blues care ne-a vizitat anul trecut.

Oricum, pana sa cante blues, DeVille si-a gasit cu greu stilul cantand rock’n’roll in genul anilor ’60, balade latin-rock sau melodii romantice inchinate Parisului si lui Edith Piaf. Daca-i asculti albumele din anii ’80 o sa auzi un coktail de americana si latin rock, asa cum se intampla si in piesa „Spanish Stroll”

Tot din categoria melodiilor siropoase face parte unul dintre putinele sale hituri, “Storybook Love”, melodie care apare pe albumul “Miracle” produs de Mark Knopfler (Dire Straits). Piesa apare pe coloana filmului “File de poveste” (“The Princess Bride”) si a fost nominalizata la Oscarul din 1987.

Slava Domnului ca in anii ’90 DeVille se intelepteste si se stabileste in New Orleans, unde colaboreaza cu legendarii bluseului si R&B-ului Dr. John, Eddie Bo si Allen Toussaint. Peisajul ii prieste, revine la radacinile rock’n’rollului, dar si la blues. In 2002, are un turneu european de pomina in formula de trio acustic (pian, contrabas, chitara). Inregistreaza atunci concertul de la Berlin si-l scoate pe un DVD extrem de apreciat. Ascultati din acest concert un cover stravechi, cantat de peste 50 de artisti, printre care se afla si Monsieur DeVille. Numele piesei: “Trouble in Mind”.

Posted in Portrete, Recomandari | Etichetat: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 1 Comment »