Just Blues

blues, folk, americana si alte radacini

Posts Tagged ‘bluegrass’

Americana 2011: cei mai ”rootsy” muzicieni de peste an

Posted by Victor pe 15/10/2011

Mulțumită genialei coloane sonore a filmului O Brother, Where Art Thou?, acea salată de blugrass, country, gospel și alte delicatese sudiste asezonate de T-Bone Burnett, genul ”americana” a devenit tot mai căutat și mai gustat – și nu doar peste Ocean, dar și mai încoace, în Marea Britanie, de pildă, de unde a răsărit cea mai titrată formație de ”americana” (și rock-folk) a momentului: Mumford & Sons.

Pe 13 octombrie, s-a întâmplat la Nashville cea de-a zecea ediție a ceremoniei de acordare a premiilor pentru genul ”americana” (vezi aici toate nominalizările). Cu Lucinda Williams ori Gregg Allman (premiați pentru întreaga carieră), cu Robert Plant (albumul anului – Band of Joy) ori The Avett Brothers (grupul anului) sunteți, bănuiesc, mai familiari.

   

  

    

Două premii (artistul și instrumentalistul anului) a luat chitaristul mai puțin celebru Buddy Miller, pe care îl puteți asculta (mai sus) alături de fostul vocalist de la Led Zeppelin, împreună cu o altă voce foarte bine cotată, Alison Krauss – violonista de counrtry și bluegrass a colecționat cele mai multe Grammy-uri (26) căpătate vreodată de o artistă. Iar ca piesă a anului (ascultați mai jos) a fost votată compoziția rock and roll a puștiului Justin Townes Earle (29 de ani), decis să-și ia zilele în apele tulburi ale Harlemului. Partea bună e că nu uită să-și lase mărunțișul sufletului-pereche – ”give my money to my baby to spend” 🙂

  

  

   

Posted in Stiri | Etichetat: , , , , , , | Leave a Comment »

The Decemberists – cu iz de REM și bluegrass

Posted by Victor pe 02/02/2011

The Decemberists au lansat recent piesa Down By The Water, primul single extras de pe albumul proaspăt lansat The King Is Dead. Discul este al șaselea album de studio din cariera trupei din Portland, Oregon, și urmează albumului conceptual din 2009 – The Hazards of Love.

Down By The Water este un featuring cu celebrul chitarist de la R.E.M. Peter Buck și cantautoarea de bluegrass Gillian Welch.

    

    

Sursă: A&A Records   

Posted in Recomandari | Etichetat: , , , , , | Leave a Comment »

Se dedică dlui Dylan și dlui Elvis

Posted by Victor pe 25/01/2011

Am ascultat recent, întâmplător, două bluesuri-tribut. Așa-zise ”bluesuri”, căci unul e un folk dylanesc, celălalt e un alt.country. 

Două dedicații minunate și extrem de diferite.

Syd Barrett, creierul psihedelic din copilăria trupei Pink Floyd, îi dedică o piesă lui ”Mr. Dylan, the king”; Gillian Welch, o cântăreață foarte apreciată de bluegrass și alt.country, își amintește de Elvis și de ”the day that he died”. Prima melodie e ironică, ușor mușcătoare, dar ghicești că ”diamantul smintit” îl aprecia (și poate era chiar puțin gelos) pe Dl Dylan. Al doilea memento e ușor ludic, e subtil, cald și delicat, cumva la polul opus față de zbânțuiala și nervii regelui rock and rollului.

Ascultați-le, comparați-le, gustați-le 🙂

      

   

Chorus:
Cause I’m a poet
Don’t ya know it
And the wind, you can blow it
Cause I’m Mr. Dylan, the king
And I’m free as a bird on the wing 

 

      

I was thinking that night about Elvis
Day that he died, day that he died
I was thinking that night about Elvis
Day that he died, day that he died
Just a country boy that combed his hair
And put on a shirt his mother made and went on the air
And he shook it like a chorus girl
And he shook it like a Harlem queen
He shook it like a midnight rambler,
baby,
Like you never seen

Posted in Recomandari | Etichetat: , , , , , | Leave a Comment »

Infamii cântăreți din dobro și mandolină

Posted by Victor pe 09/01/2011

O gașcă de puștani din Nashville, Tennesee, pornea acum trei ani la drum cu o dubiță prin defileurile din Colorado, pentru a concerta prin baruri și mici teatre în orășele pierdute de lume. Dar se pare că au reușit să convingă repede mult mai multă lume, de vreme ce industria muzicii blugrass i-a premiat pentru cel mai bun debut și cea mai bună piesă de bluegrass din 2007.

După ce-au șters bine praful de pe instrumente, The Infamous Stringdusters au dat un nou timbru bluegrassului, care sună mai proaspăt ca nicicând (mărturii aveți în documentarul de aici). Sextetul din patria country-ului glossy (origine de care nici ei nu sunt prea mândri) vine cu o muzică originală, în care toți instrumentiștii (banjo, mandolină, contrabas, dobro, vioară și chitară) sunt excelenți, se invită unii pe alții la improvizații și se descurcă foarte bine și în postura de soliști.

  

Sursă: thestringdusters.com

 

The Infamous Stringdusters nu se dau în vânt după reluări ale unor piese mai vechi (deși au reînviat piese de hill-billies și chiar un hit de la U2), așa că își compun singuri partiturile, iar ce iese e o muzică săltăreață, vânoasă 🙂 și ideală pentru o petrecere cu dănțuială. Nu degeaba, selectul site PopMatters a decis că cel de-al treilea lor album merită primul loc în topul discurilor de bluegrass din 2010. Eu vă propun un ”Black Rock” de pe al doilea album (2008) al trupei The Infamous Stringdusters:

  

    

       

Posted in Recomandari | Etichetat: , , , , , , | Leave a Comment »

Bluegrass cu fasole și mălai. Cu desert de ciocolată!

Posted by Victor pe 27/08/2010

Genul country nu e doar al albilor. La fel cum nici banjoul nu este o simplă anexă a sudiștilor cu pălărie de văcari, ci vine de fapt de pe continentul negru. Iar country-folkul (bluegrassul) renăscut în ultimii ani n-ar suna așa dacă pe la începutul secolului muzicienii albi din Apalași nu ar fi apucat să fure câte ceva de la negrii sosiți în creierii munților tocmai din Delta bluesului.

 

   

Așa ca nu vă mirați dacă veți afla că negrii de azi mai fac și altceva în afara de R&B, soul, hip-hop și blues. Trioul Carolina Chocolate Drops se dedulcește de vreo cinci ani la bluegrass, old time și folk, ceea ce-l face să fie printre puținele trupe de culoare care mai cântă la banjo, chitară, vioară și alte trăznăi (oscioare și urcioare).

  

 

Toți cei trei muzicieni din Carolina de Nord au urmat conservatorul, au învățat bluegrass de la ăi bătrâni și cântă ce li se pare lor că le vine mai bine, adică și coveruri de MTV, dar și melodii vechi de-un secol. Dacă pentru încălzire v-am făcut (sper) curioși cu un cover după un hit de acum vreo zece ani (piesa cântăreței R&B Blu Cantrell, „Hit ‘em Up Style”), vă propun și o melodie tradițională cu niște iubăreți flămânzi ce se-ndoapă cu fasole și pâine de mălai:

”Cornbread and butter beans and you across the table,/ Eating beans and making love as long as I am able…”

 

 

Posted in Recomandari | Etichetat: , , , , , , | Leave a Comment »

Taraful Haiducilor, invidiat de indie rockeri

Posted by Victor pe 05/04/2010

Un acordeon suna ba ca la o hora din Apalasi, ba ca intr-o sansoneta de pe malul Senei, ba ca intr-o spelunca argentiniana cu dansatori pusi pe jar de noul tango (Piazzolla). Se adauga un drobo apasat, un banjo de bluegrass si o vioara care-ti aduce aminte de folkul descoperit de folcloristi prin anii ’40-’50 in creierii muntilor din sud-estul SUA. Black Prairie – asa le-a placut sa-si boteze proiectul nou-nout celor trei membri ai formatiei indie rock Decemberists din Portland, la care se adauga inca doi artisti de pe scena aceluiasi oras.

Albumul de debut, Feast of the Hunter’s Moon, va fi lansat la inceputul lui aprilie dar poate fi deja ascultat pe site-ul oficial al trupei ori pe portalul postului national american de radio, NPR.

Aranjamentele muzicale adesea sumbre te duc cu gandul la preerii maturate de umbrele unor nori amenintatori, dar exista si ritmuri sprintare amintind fie de bluegrass, fie de exotisme klezmer sau tiganesti. E haioasa o nota (8 martie) de pe contul Twitter al formatiei:

  • „Daca am vrea sa compunem o piesa in genul Tarafului Haiducilor, ar trebui sa ne apucam mai serios de baut si de fumat”.

Posted in Albume, Recomandari | Etichetat: , , , , , , , | Leave a Comment »

Jodeling, texani si horror rock

Posted by Victor pe 16/03/2010

Falsetto-urile muntenilor tirolezi au intrat in blues in jurul anului 1920 prin intermediul spectacolelor americane de vodevil. Omul de legatura a fost chitaristul alb Jimmie Rodgers. Inainte s-o apuce covarsitor spre country, el a preluat jodelingul din vodevil si l-a adaptatat la bluesurile pe care le invatase direct de la acei ”hobos” din Delta. Ascultati un exemplu de ”blue yodel” in piesa T for Texas:

Vocalizele de origine austriaco-elvetiana nu prea au prins la muzicienii de culoare, in schimb au fost preluate cu ceva mai mult entuziasm in bluegrass si in country, in general. Apoi, de aici pana la horror rock (ascultati mai jos insolita interpretare a punkerilor californieni de la The Cramps) n-a fost decat un pas miiiic de tot. Iata una dintre celebrele piese ale lui Rodgers, The Muleskinner Blues, cantata in registru de garage rock:

Posted in Recomandari | Etichetat: , , , , , , , , , , , , , | Leave a Comment »