Just Blues

blues, folk, americana si alte radacini

Posts Tagged ‘cajun’

Combat Cajun

Posted by Victor pe 31/01/2011

Într-o fermă veche de două secole (vezi clipul de mai jos), undeva lângă Geneva, trei muzicieni de garage-cajun cultivă ardei iuți, îi vând uscați și la borcan și, pe deasupra, mai vând și țuică făcută din fructele din curte.

Când nu se joacă de-a viața la țară, trioul Mama Rosin străbate festivalurile de muzică tradițională și dansează în pașii sincopați de cajun (two-step). La început, au încercat să cânte blues, dar nu prea le-a ieșit. Fani ai trupelor The Clash și The Velvet Underground, elvețienii francofoni au descoperit că ritmurile drăcești cajun/zydeco li se potrivesc mai bine. Și ca limbă, și ca spirit. Așa că au combinat punkul cu bătrânul cajun și a ieșit ceea ce ei numesc COMBAT CAJUN 🙂

  

   

 

Sufletul trupei sunt cei doi frați de cruce Robin Girot (chitară, banjo, voce, frotteur) și Cyril Yeterian (melodeon, voce). Cei doi se laudă cu ferma lor de lângă Geneva, un fel de ”bayou elevețian”, și sunt necăjiți că în America, cei proveniți din cultura creolă nu mai vor să vorbească franceza și nici să învețe să cânte la instrumentele aduse de strămoșii lor, care învadaseră Louisiana acum două-trei secole.

Oricum, globalizarea funcționează, iar cajunul răsună la fel de bine și în Elveția. Cântat, printre alții, de un libanez care vinde pastă de ardei iuți. ”Acum vânzarea conservelor merge aproape la fel de bine ca CD-urile. E ceva neobișnuit, dar niciodată n-am ținut să trecem drept o trupă convențională. Gândiți-vă, eu am un nume armean, m-am născut în Libia, trăiesc în Elveția și cânt muzică Cajun – nu vi se pare o nebunie?”, spune Yeterian într-un interviu pentru The Guardian.

   

  

  

Posted in Recomandari | Etichetat: , , , , , , | Leave a Comment »

Bob Dylan se vrea un soi de Robert Johnson

Posted by Victor pe 26/04/2009

dylan_pic_20 Artistul de 67 de ani se intoarce la radacini. Adica la blues si rock’n’roll. Totul asezonat cu un acordeon cajun si coarde ciupite ca pe Rio Bravo.

 “I get the blues for you baby / When I look up at the sun /Come back here /We can have some real fun”, canta Dylan pe ritmurile miscate din “Shake Shake Mama” de pe proaspatul disc “Together Through Life”.

 Programat sa fie lansat pe 28 aprilie, cel de-al 33-lea album al folkistului poet este infuzat cu bluesul urban nascut in Chicago, dar se simt si usoare arome mexicane si cajun-zydeco. Intrebat recent cum crede ca va fi primit noul disc, Bob Dylan s-a multumit sa raspunda: “Stiu ca fanilor le va placea, in rest habar n-am”.

Recenta productie discografica a lui Dylan este “un album de blues cu accente mexicano-texane numai bun pentru a fi ascultat intr-o bodega de la granita mexicana”, apreciaza cronicarul de la “The Independent”. Impresia este confirmata de versurile cantautorului american: “I nearly got killed here /During the Mexican War”. Dincolo de atotprezentul acordeon al lui David Hidalgo (Los Lobos), noul disc se vrea o intoarcere la soundul nefinisat al bluesului si rock’n’rollului de acum o jumatate de veac.

“Discurile din anii ’50-’60 au fost fara indoiala extrem de importante. Se poate sa fi marcat ultima mare era a muzicii adevarate. Am vrut sa scriu cantece asa cum o faceau Woody Guthrie si Robert Johnson, adica melodii atemporale, eterne”, afirma Dylan intr-un interviu din “Telegraph”. (articol publicat in editia online a ziarului „Cotidianul„)

UPDATE: Cel mai nou album al lui Bob Dylan, „Together Through Life”, lansat la sfârşitul lunii aprilie, a ajuns pe primul loc în clasamentul britanic, la 40 de ani de la primul disc de succes al legendarului cantautor american (Reuters, via NewsIn)

 

Bob Dylan, “Beyond Here Lies Nothin’” (prima piesa de pe albumul “Together Through Life”)

 

Posted in Albume, Recomandari | Etichetat: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Willy DeVille, de la punk la blues

Posted by Victor pe 12/04/2009

Incurcate sunt caile Domnului. Pe la inceputul anilor ’70, Willy DeVille performa pe scena punk new-yorkeza, mai precis la clubul CBGB, pe unde mai aveau cantari si Blondie sau Ramones. Peste vreo 20 de ani, acelasi Willy (numit mai intai Mink) DeVille compunea un blues-tribut al carui nume spune totul: „Muddy Waters Rose Out Of The Mississippi Mud”.

DeVille mi-e drag pentru vocea lui ragusita de tigarile pe care le fumeaza intre piese si pentru ghiveciul de rock, soul, R&B, blues, cajun, mariachi si cabaret. Mi-e simpatic si pentru prezenta sa scenica ce merge de la stilul macho dispretuitor la genul povestasului pus pe glume. Dupa “ratacirile” punkiste, pe la finele anilor ’70, DeVille isi descopera modelul. Numele sau era John Hammond. Il stiti, e excelentul chitarist de slide blues care ne-a vizitat anul trecut.

Oricum, pana sa cante blues, DeVille si-a gasit cu greu stilul cantand rock’n’roll in genul anilor ’60, balade latin-rock sau melodii romantice inchinate Parisului si lui Edith Piaf. Daca-i asculti albumele din anii ’80 o sa auzi un coktail de americana si latin rock, asa cum se intampla si in piesa „Spanish Stroll”

Tot din categoria melodiilor siropoase face parte unul dintre putinele sale hituri, “Storybook Love”, melodie care apare pe albumul “Miracle” produs de Mark Knopfler (Dire Straits). Piesa apare pe coloana filmului “File de poveste” (“The Princess Bride”) si a fost nominalizata la Oscarul din 1987.

Slava Domnului ca in anii ’90 DeVille se intelepteste si se stabileste in New Orleans, unde colaboreaza cu legendarii bluseului si R&B-ului Dr. John, Eddie Bo si Allen Toussaint. Peisajul ii prieste, revine la radacinile rock’n’rollului, dar si la blues. In 2002, are un turneu european de pomina in formula de trio acustic (pian, contrabas, chitara). Inregistreaza atunci concertul de la Berlin si-l scoate pe un DVD extrem de apreciat. Ascultati din acest concert un cover stravechi, cantat de peste 50 de artisti, printre care se afla si Monsieur DeVille. Numele piesei: “Trouble in Mind”.

Posted in Portrete, Recomandari | Etichetat: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 1 Comment »