Just Blues

blues, folk, americana si alte radacini

Posts Tagged ‘Delta blues’

Pinetop Perkins, R.I.P. – s-a dus ultimul mohican al bluesului tradițional

Posted by Victor pe 23/03/2011

Ultimul (după toate aparențele) mohican din bătrânii bluesului din Deltă s-a sfârșit la o vârstă matusalemică. Pianistul de boogie-woogie William ”Pinetop” Perkins s-a stins alaltăieri (21 martie) la 97 de ani, în urma unui stop cardiorespirator, după cum informează BBC

  

 

Laureat Grammy, omul ăsta a cântat live (și a înregistrat albume) până aproape să-și dea ultima suflare. Lăudat de BB King (”știa să cânte la pian, nu glumă”), Perkins a prins cam toată istoria bluesului, de la Sonny Boy Williamson și Muddy Waters până la colaborări mai recente, cum se întâmplă pe penultimul său disc Pinetop Perkins and Friends, unde este onorat de nume unul și unul: Clapton, Sardinas, (Jimmie) Vaughan și alții.

Un mic portret am schițat mai demult aici.

Posted in Stiri | Etichetat: , , , , | Leave a Comment »

Care este piesa preferată a lui Jack White?

Posted by Victor pe 29/12/2010

Întrebare întrebătoare: Care este piesa preferată a lui Jack White (creierul proiectelor The White Stripes, The Dead Weather și The Raconteurs)?

Răspuns: E vorba de melodia a cappella ”Grinnin’ in Your Face” a lui Eddie James ”Son” House, unul dintre inovatorii Delta blues-ului și unul dintre puținii bătrâni ai blues-ului descoperiți de Alan Lomax care a ajuns să intre în circuitul comercial de înregistrări și concerte (melodia e amintită de Jack White în documentarul din 2009 It Might Get Loud – vezi mai jos)

   

     

    

Câte ceva despre Son House:

  • A dat un nou chip blues-ului din Deltă, alături de tovarășii săi de cântare Charley Patton și Willie Brown.
  • A fost sursă de inspirație pentru Muddy Waters și Robert Johnson.
  • S-a născut în 1902 în Riverton, Mississippi, iar de la 15 ani a început să predice prin diverse congregații baptiste.
  • La finele anilor ’20, a fost închis o perioada la închisoarea ”Parchman Farm” după ce a împușcat mortal un bărbat care l-ar fi atacat în timpul unui concert.
  • A fost un personaj zgomotos, pus tot timpul pe șotii, pentru a-și atrage audiența.
  • În anii ’40 devine celebru datorită înregistrărilor lui Alan Lomax, după care în ’50 cade în uitare, dar este redescoperit în anii ‘60, o dată cu ”folk revival”-ul din SUA. În 1965 cântă la Carnegie Hall.
  • Moare în 1988 după mai bine de 10 ani de tăcere – se îmbolnăvise de Alzheimer.

  

 

 

Posted in Portrete | Etichetat: , , , , , , | Leave a Comment »

Ultimul mohican din Delta blues

Posted by Victor pe 25/08/2009

Cum omul nostru are 96 de ani, n-am mai stat sa verific daca intr-adevar este ultimul in viata din generatia lui Robert Johnson. (Daca aveti alte nume, le astept cu curiozitate.) Pana atunci, vi-l propun pe venerabilul Pinetop Perkins, dublu premiat cu Grammy, care inca mai canta la festivaluri si prin baruri. E drept, cu greu mai distingi ceva din mormaielile nonagenarului.

Bluesmanul nostru s-a nascut pe o plantatie, e analfabet (de fapt, a terminat doar trei clase) si ultimul supravietuitor din familia. Desi nu stie sa citeasca nici cuvinte, nici note muzicale, a inceput sa cante blues la chitara. A fost insa injunghiat in umar de o femeie  (ar fi putut fi o crima pasionala) si desi a supravietuit, a trebuit sa renunte la chitara, asa ca s-a apucat, cu spirit autodidact, de pian.

In anii 30-40, a cantat in Mississippi cu Sonny Boy Williamson, dupa care l-a insotit 12 ani pe Muddy Waters in perioada sa de glorie, fiind dealtfel cel mai apreciat dintre pianistii sai. Mai apoi, a cantat cu fostii tovarasi de trupa in Legendary Blues Band, ramand o lunga perioada intr-un nedrept con de umbra.

Ironia e ca Pinetop Perkins s-a lansat intr-o cariera solo abia dupa 80 de ani, cand s-a dizolvat grupul fostilor mamuti ai lui Waters. Din 1992 incoace, a lansat 15 albume solo (unul pe an), iesind in sfarsit din umbra. Mi-a placut mult cum a raspuns bluesmanul autodidact la clasica intrebare pusa de revista Elmore Ce muziciani v-au influentat cel mai mult?

„Imi plac toti muzicienii de calitate, toti cei care stiu sa cante ca lumea. Imi place boogie-woogie. Nu au existat niste persoane care sa imi dea lectii, am invatat sa cant ascultand discuri. Mi-a placut Pinetop Smith, mi-a placut ce facea. Am cantat cu atatia multi altii, incat le-am uitat si numele”, spune patriarhul bluesului.

Posted in Recomandari | Etichetat: , , , , , , , , , , , | 2 Comments »

Cine are grija de urechile studentilor?

Posted by Victor pe 04/04/2009

Arkansas State University a organizat saptamana asta simpozionul “100 de ani de civilizatie in Delta fluviului Mississippi”. Au fost concerte, poezie si conferinte despre istoria bluesului. Printre invitatii care au tinut cateva veritabile “laboratoare” de blues au fost chitaristul Lemuel Sheppard si muzicutistul Terry Bean originar din Mississippi. Am postat o inregistrare cu o lectie sustinuta de Terry acum doi. N-ar fi rau daca si muzicienii nostri (indiferent de stil) ar incepe sa bata liceele si facultatile pentru a povesti despre ritm, armonie si toate cele. E o idee. Sau, mai bine zis, o frumoasa utopie.

Posted in Stiri | Etichetat: , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Descarca gratis cele mai noi melodii

Posted by Victor pe 29/03/2009

Bluesul nu deloc o „muzica simpla”. Va veti lamuri ce vreau sa spun cu asta daca bagati mai bine de seama la diversitatea artistilor de ultima ora.

„The finest blues you’ve never heard”, suna motoul site-ului The Roadhouse. Intr-adevar, saptamanal, puteti dowloada gratis cate un podcast de vreo ora cu selectii alese pe spranceana din albume aparute in ultimele 2-3 luni. DJ-ul care se ocupa de selectie aduce si nume mai cunoscute, dar si tot soiul de trupe si solisti „indie blues”, daca pot sa spun asa. In plus, pe acelasi site gasiti vesti despre ultimele albume, clipuri blues, dar si podcasturi speciale dedicate unor curente sau unor instrumente din istoria bluesului.

„Am auzit adesea oameni mai putin familiarizati cu bluesul spunand ca e o muzica foarte simpla. Insa diversitatea stilurilor este uimitoare. Din Delta pana-n Chicago, de la perioada de dinaintea razboiului mondial la acustic, electric, muzicuta si jump blues, e greu, daca nu imposibil, sa descrii emotiile provocate de un tipar muzical atat de simplu”, spune DJ-ul Tony Steidler, din Iowa, responsabilul cu podcasturile de pe The Roadhouse. Cu o voce grava si cu un accent de care o sa va indragostiti, Steidler dovedeste ca in ciuda simplitatii formale, bluesul de azi poate sa sune uimitor de proaspat.

Posted in Recomandari | Etichetat: , , , , , , , , | Leave a Comment »