Just Blues

blues, folk, americana si alte radacini

Posts Tagged ‘Dr. John’

Dr. House, molipsit de New Orleans

Posted by Victor pe 21/05/2011

Când nu scrie pastișe după romane polițiste și când nu pune diagnostice care de care mai fanteziste, domnul Hugh Laurie (aka Dr. House) cântă blues. Și nu doar din voce sau din chitară. Le zice bine și din muzicuța, pian și saxafon. Noul său disc se cheamă ”Let Them Talk” (a fost lansat pe la jumătatea lui aprilie) și e plin de reluări după piese standard cu iz de New Orleans (de unde vin și doi dintre colaboratorii de pe album: Dr. John și Irma Thomas, ca să nu mai vorbim de aranjamentele muzicale marca Alain Toussaint). Să-l lăsăm dară să grăiască:

 

 

  

Metropotama Cristina Petrescu scrie o recenzie despre album, din care preiau o autocaracterizare a bluesman-ului nostru: 

Nu m-am născut în Alabama în anii 1890, nu am mâncat niciodată mamaligă, nu am dat cu sapa pe câmp și n-am călătorit în vagonul vreunui marfar. Nici o țigancă nu i-a prezis ceva maică-mii atunci când m-am născut eu, și nici nu mă urmarește vreo haită de câini, din ce îmi dau eu seama. Albumul ăsta o să arate că sunt un englez alb care aparține clasei de mijloc și care, fără să se ascundă, trece granița catre muzica și mitul sudist american.

Și pentru că toată lumea îl citează mai degrabă ca ”Dr. House”, vă reamintesc de un alt rol la fel de hazos și de bine jucat din ”Jeeves and Wooster”:

 

   

    

   

Posted in Albume | Etichetat: , , , , , , | Leave a Comment »

Divele soul-blues ale lui 2009 (Blues Music Awards, partea a 2-a)

Posted by Victor pe 09/05/2009

La categoria “Soul Blues Album of the Year”, Irma Thomas, supranumita “regina soul din New Orleans” a castigat cu albumul “Simply Grand”. Pariul discului a fost sa invite pentru fiecare piesa cate un alt pianist, asa ca pe albumul de anul trecut ii puteti asculta, de pilda, pe Dr. John, pe Randy Newman, dar si pe Norah Jones.

Venerabila Irma Thomas a navigat putin in mainstream in anii ’60, epoca de glorie a soulului. Chiar daca n-a devenit la fel de celebra precum Aretha Franklin, i-ati ascultat cu siguranta o parte din hiturile de la acea data. Ca sa va dau doar un exemplu, Irma Thomas canta in 1964 „Time In on My Side” mai dihai decat Rolling Stones. Recunoasterea a venit abia dupa 45 de ani de cariera: acum doi ani, regina soul primea Grammy-ul pentru cel mai bun album de blues contemporan.

De pe ultimul disc, va propun o piesa care te duce cu gandul, vrei nu vrei, la Katrina si New Orleans. De altfel, dupa inundatiile de acum cativa ani, multe albume blues si soul au fost marcate de traumele lasate de uragan. Piesa se cheama „River Is Waiting”. Este o reluare a unei compozitii a lui John Fogerty, cantata intr-o varianta usor dusa spre gospel, gen de care Irma Thomas s-a apropiat mai cu seama in anii ’90.

Etta James (71 de ani) este o veche abonata la premiile pentru soul-blues si blues traditional: pana acum are 17 distinctii Blues Music Awards. Dar poate ca si mai importante sunt cele patru Grammy-uri obtinute pana in prezent. Cu vocea sa contraalto, reuseste un sound aflat la granita dintre jazz, soul si blues, lucru evident chiar in una dintre cele mai celebre piese ale sale, „At Last”. (Piesa a fost interpretata in filmul de anul trecut „Cadillac Records” de catre Beyonce care s-a impaunat atat de mult cu melodia si cu faptul ca a jucat rolul lui Etta James, incat aceasta din urma a inceput sa vitupereze contra interpretarii jalnice a lui Beyonce). Ascultati, insa, alta melodie la fel de celebra, „I’d Rather Go Blind”, lansata in anii ’60 si preluata ulterior de Koko Taylor, Rod Stewart, Paul Weller si, ati ghicit!, Beyonce.

Posted in Portrete, Stiri | Etichetat: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 1 Comment »

Willy DeVille, de la punk la blues

Posted by Victor pe 12/04/2009

Incurcate sunt caile Domnului. Pe la inceputul anilor ’70, Willy DeVille performa pe scena punk new-yorkeza, mai precis la clubul CBGB, pe unde mai aveau cantari si Blondie sau Ramones. Peste vreo 20 de ani, acelasi Willy (numit mai intai Mink) DeVille compunea un blues-tribut al carui nume spune totul: „Muddy Waters Rose Out Of The Mississippi Mud”.

DeVille mi-e drag pentru vocea lui ragusita de tigarile pe care le fumeaza intre piese si pentru ghiveciul de rock, soul, R&B, blues, cajun, mariachi si cabaret. Mi-e simpatic si pentru prezenta sa scenica ce merge de la stilul macho dispretuitor la genul povestasului pus pe glume. Dupa “ratacirile” punkiste, pe la finele anilor ’70, DeVille isi descopera modelul. Numele sau era John Hammond. Il stiti, e excelentul chitarist de slide blues care ne-a vizitat anul trecut.

Oricum, pana sa cante blues, DeVille si-a gasit cu greu stilul cantand rock’n’roll in genul anilor ’60, balade latin-rock sau melodii romantice inchinate Parisului si lui Edith Piaf. Daca-i asculti albumele din anii ’80 o sa auzi un coktail de americana si latin rock, asa cum se intampla si in piesa „Spanish Stroll”

Tot din categoria melodiilor siropoase face parte unul dintre putinele sale hituri, “Storybook Love”, melodie care apare pe albumul “Miracle” produs de Mark Knopfler (Dire Straits). Piesa apare pe coloana filmului “File de poveste” (“The Princess Bride”) si a fost nominalizata la Oscarul din 1987.

Slava Domnului ca in anii ’90 DeVille se intelepteste si se stabileste in New Orleans, unde colaboreaza cu legendarii bluseului si R&B-ului Dr. John, Eddie Bo si Allen Toussaint. Peisajul ii prieste, revine la radacinile rock’n’rollului, dar si la blues. In 2002, are un turneu european de pomina in formula de trio acustic (pian, contrabas, chitara). Inregistreaza atunci concertul de la Berlin si-l scoate pe un DVD extrem de apreciat. Ascultati din acest concert un cover stravechi, cantat de peste 50 de artisti, printre care se afla si Monsieur DeVille. Numele piesei: “Trouble in Mind”.

Posted in Portrete, Recomandari | Etichetat: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 1 Comment »

Marcia Ball, nedreptatita la Grammy

Posted by Victor pe 07/04/2009


Au trecut deja doua luni de la festivitatea Grammy-urilor pentru 2008. Totusi, cred ca nu e tarziu sa va semnalez o artista care mi se pare ca e nedreptatita de cativa ani incoace la sectiunile de blues. O cheama Marcia Ball si e o pianista care duce mai departe piano bluesul nascut in New Orleans si promovat de bluesmani in genul unor Dr. John sau Professor Longhair. E adevarat ca anul asta s-a batut la sectiunea Cel mai bun album de blues contemporan cu Taj Mahal si cu Dr. John (castigatorul sectiunii). Insa amintesc faptul ca Marcia Ball are in palmares, printre altele, trei Blues Music Awards la categoria “Pianistul anului” premii (2005, 2006 si 2007). Despre cum a fugit de acasa in plina epoca hippie ca sa cante intr-o formatie de rock si despre care sunt bluesmanii pe care i-a intalnit aflati in documentarul de aici. Vedeti mai jos o bucata dintr-un concert din 2007 (piesa se cheama „Just Kiss Me”).

Posted in Recomandari | Etichetat: , , , , , , , , , , , , , , | Leave a Comment »