Just Blues

blues, folk, americana si alte radacini

Posts Tagged ‘Jack White’

Care este piesa preferată a lui Jack White?

Posted by Victor pe 29/12/2010

Întrebare întrebătoare: Care este piesa preferată a lui Jack White (creierul proiectelor The White Stripes, The Dead Weather și The Raconteurs)?

Răspuns: E vorba de melodia a cappella ”Grinnin’ in Your Face” a lui Eddie James ”Son” House, unul dintre inovatorii Delta blues-ului și unul dintre puținii bătrâni ai blues-ului descoperiți de Alan Lomax care a ajuns să intre în circuitul comercial de înregistrări și concerte (melodia e amintită de Jack White în documentarul din 2009 It Might Get Loud – vezi mai jos)

   

     

    

Câte ceva despre Son House:

  • A dat un nou chip blues-ului din Deltă, alături de tovarășii săi de cântare Charley Patton și Willie Brown.
  • A fost sursă de inspirație pentru Muddy Waters și Robert Johnson.
  • S-a născut în 1902 în Riverton, Mississippi, iar de la 15 ani a început să predice prin diverse congregații baptiste.
  • La finele anilor ’20, a fost închis o perioada la închisoarea ”Parchman Farm” după ce a împușcat mortal un bărbat care l-ar fi atacat în timpul unui concert.
  • A fost un personaj zgomotos, pus tot timpul pe șotii, pentru a-și atrage audiența.
  • În anii ’40 devine celebru datorită înregistrărilor lui Alan Lomax, după care în ’50 cade în uitare, dar este redescoperit în anii ‘60, o dată cu ”folk revival”-ul din SUA. În 1965 cântă la Carnegie Hall.
  • Moare în 1988 după mai bine de 10 ani de tăcere – se îmbolnăvise de Alzheimer.

  

 

 

Reclame

Posted in Portrete | Etichetat: , , , , , , | Leave a Comment »

Galagie, frate! Sfanta treime a chitarei

Posted by Victor pe 10/03/2010

Mainile unui tamplar bat niste cuite intr-o scandura, intind o coarda si gata-i chitara, numai buna pentru un slide blues amplificat. Asa incepe documentarul It Might Get Loud (2009), realizat de Davis Guggenheim.

Nu te-ai fi asteptat ca tipul care a regizat documentarul eco-glossy cu Al Gore An Inconvenient Truth sa croiasca un film in care personajul principal sa fie chitara. Trei vrajitori ai corzii electrice din tot atatea generatii te plimba prin locurilor lor din copilarie sau in studiourile unde au cantat, dar ce e haios e ca apuca si sa se intalneasca, sa schimbe impresii si sa traga un jam session.

Dintre un Jimmy Page imbatranit si cam plafonat, un The Edge inteligent, dar care te plictiseste cu vesnicele riffuri U2 si un Jack White (The White Stripes, The Raconteurs si, dupa turnarea filmului, The Dead Weather) plin de viata, spontan, vesnic flamand dupa experimente si combinand genial garage rockul cu roots music, nu e greu sa va dati seama cine a furat filmul 🙂

Ideea de a alatura trei virtuosi ai chitarii electrice mi-a adus aminte de un alt documentar-jam mai vechi, in care au fost alaturati trei mari pianisti din New Orleans. Tuts Washington, Professor Longhiar si Allen Toussaint au fost surpinsi in documentarul Piano Players Rarely Play Together (1982) la repetitiile pentru un concert inedit care n-a mai avut loc niciodata pentru ca Professor Longhair a murit cu doua zile inainte de data showului.

Posted in Recomandari | Etichetat: , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 Comments »

Debut Dead Weather: blues, punk si un dram de spaghetti western

Posted by Victor pe 03/08/2009

Dead Weather este cel mai nou proiect al punkerului cu suflet de bluesman Jack White.

Proaspatul hobby a lui Jack White s-a nascut dupa ce solista de la The Kills, Alison Mosshart, a pierdut autobuzul. In toamna anului trecut The Kills tocmai terminasera de cantat concertul programat in deschiderea progresivilor The Raconteurs (un alt proiect al lui White), cand si-au dat seama ca soferul autobuzului formatiei a disparut cu tot cu masina.

Ca sa mai uite de griji, Jack White i-a propus lui Alison Mosshart un jam session intr-un studio din Nashville, fieful trupei The Raconteurs. Initial s-au gandit sa compuna un single, insa dupa o noapte de joaca, aveau deja patru piese rotunde. N-a mai durat mult pana au obtinut tracklist-ul noului LP „Horehound”. CITESTE INTREAGA RECENZIE AICI. (B24Fun)

Cum vede un punker albumul de debut Dead Weather, vezi aici.

Si daca vrei sa asculti un excelent concert cu noul proiect al lui Jack White, clickeaza aici.

Posted in Albume, Recomandari, Stiri | Etichetat: , , , , , , , , , | 1 Comment »

Un Jimmy Page cu degetul strambat de Renne Zellweger

Posted by Victor pe 07/06/2009

 

Despre Jack White voi face vorbire, rockerul indie get-beget care flirteaza de ani buni cu rock blues-ul din anii ’70.

In anii 90, Jack White lucra ca tapiter in Detroit si canta in diverse trupe locale de garage rock. Asa se naste duo-ul The White Stripes, care ajunge sa combine riffurile punk rock cu coveruri dupa Robert Johnson si Blind Willie McTell. Asa se face ca Jack White este comparat cu Jimmy Page. Nu degeaba tapiterul din Detroit ajunge pe locul 17 in topul revistei „Rolling Stone” al celor mai buni chitaristi din toate timpurile.

Chiar daca in acest an a format un proiect in care blues-ul a fost lasat deoparte (e vorba despre supergrupul de rock alternativ The Dead Weather cu solista de la The Kills si chitaristul de la Queens of the Stone Age), White a facut totusi istorie cu The White Stripes, un duo in care a cantat impreuna cu fosta sotie, Meg White. Acum doi ani, grupul a fost nevoit sa amane mai multe concerte dintr-un turneu, in urma atacurilor de panica acuzate de Meg. Va propun un brit-blues cu distorsuri de pe albumul „Elephant” din 2003, disc inregistrat exclusiv cu echipamente construite pana in 1963. Piesa se cheama „Ball and Biscuit”.

In 2005, Jack White porneste o alta poveste muzicala, The Raconteurs. Povestasii din Nashville, Tennessee, canta de zor un blues rock ce aminteste, printre altele, de Led Zeppelin. In 2006 sunt invitati sa deschida cateva dintre concertele lui Bob Dylan, pentru ca peste doi ani sa sustina primul lor recital de la festivalul de jazz din Montreux. Va propun o piesa de pe al doilea album, „Consolers of the Lonely” (mai multe despre acest disc am scris aici). Se chema „Old Enough” si aduce aminte de spiritul The Who. Vioara insa mi-a amintit de bluegrassurile interpretate de White in „Cold Mountain”. In timpul filmarilor din 2003, chitaristul a avut o idila cu Renne Zellweger. Cei doi s-au ales cu un accident de masina, in care White s-a rupt aratatorul de la mana stanga.

Posted in Portrete | Etichetat: , , , , , , , , , , | Leave a Comment »